Din seria e-bine sa mori cu Oby

Anul 2007 mi-a adus mult asteptata ocazie sa ajut pe cineva intr-un accident.
Credeti ca e vorba de un singur accident?.. nu... e vorba de cel putin 3 accidente :)

Totul a pornit in urma cu ceva ani cand a murit un vecin de al meu si eu m-am simtit foarte vinovat ca nu am stiut ce sa fac sa il ajut.
Din pacate a murit de inima si indiferent ce as fi facut nu as fi schimbat rezultatul tragic.
In acea zi mi-am propus ca daca se va mai intampla vre-o data ca cineva sa fie in nevoie de ajutor medical, eu sa il pot oferi.
Nu m-am suportat mult timp cu gandul ca am fost prost sau rusions.... si ca nu am incercat macar sa il ajut cumva.
Aceasta dorinta de a ajuta pe cineva in nevoie... a devenit un vis,nu tocmai foarte dorit, dar totusi un vis util .. pentru ca m-a pregatit pentru accidentele urmatoare.


Primul a fost in data de 12/3/2007 cand un curier pegasus incerca sa isi urce scuterul pe trotuar si a agatat un batranel de haina.Acesta s-a dezechilibrat si a cazut lovindu-se tare cu capul de bordura.
Eram cu masina si am vazut exact momentul cand terminase sa cada.... am fugit repede prin interesectie cu masina si am incercat sa asist.
In scurt timp si-a revenit dar nu era foarte constient.... nu stia unde se afla si ce s-a intamplat.
Dupa ce si-a mai recapatat echilibrul a vrut sa plece acasa dar nu l-am lasat si l-am dus fortat si pe el si pe curier la spitalul de urgenta care nu era foarte departe.
Medicii de acolo au internat batranelul 1-2 zile si m-au laudat ca bine am facut deoarece era foarte posibil sa faca un accident vascular daca nu il aduceam repede.

In urma cu ceva ani bunicul meu a alunecat pe sina de tramvai si dupa un timp destul de mare a facut un hematom si a trebuit operat pe creier... acum eu am insistat ca batranul sa fie dus la spital ca sa nu pateasca si el ca bunicul meu.


Al doilea accident s-a petrecut in data de 2/07/2007.
Ma intorceam de la mare din Vama Veche cu prietena mea Alexandra.
Eu eram racit si inainte sa descarcam bagajele am vrut sa fug sa imi iau niste medicamente de la farmacie.
Farmacia nu am gasit-o .... iar la intoarcere cand traversam strada si m-am asigurat.... am auzit un POC....puternic si am vazut venind spre mine un om.

De la acel POC.... tot accidentul se desfasoara cu incetinitorul.... frame by frame.

Prima secventa care am vazut-o ... era compusa dintr-o masina alba .... de pe care se desprindeau doua obiecte.

Al doilea frame.. unul dintre obiecte inainta spre mine in aer...si cel de al doilea se rastogolea ( ca in filme) din parbrizul masinii spre inainte.

Frame-ul 3 ... obiectul aflat in zbor spre mine aterizeaza si se tarsie de asfalt.... iar eu ma gandesc senin... cand inca coprul era in zbor..
"Ia sa vezi ce noroc am .... voi patriticpa in scurt timp la un accident la care am ocazia sa ajut pe cineva.... si care il vad live in timp ce se desfaoara." Nu termin bine gandul si batranul isi termina slide-ul pe asfalt la ~2 m in fata mea.

Frame-ul 4 .. o fetita desprinsa din geamul masinii ......isi termina rostogolul in aer..... si mai face unul destul de lung pe trotuarul din fata masinii...
Tot timpul este incremenit... nimeni nu exista si nimic nu se misca cu exceptia victimelor.
Apoi tacere..... in toata intersectia nu s-a auzit nici un sunet.

De aici in sus actiunea decurge cu viteza normala....
Batraneul aflat la 2 pasi de mine .... are o gaura in cap lunga cam de un deget ... si pierde rapid sange.
Fetita se ridica dupa aproximativ 10-15 secunde si incepe sa tipe haotic....si sa planga. Nu stia unde se afla..... de ce se afla acolo.... sau de ce plange.... dar tipa cat o tineau plamanii..
Avea fata murdara de la asfalt.... si era julita pe maini si corp... dar nu ii curgea sange vizibil .

Fata fiind ok ma indrept rapid spre batran ... imi las rucsacul din spate si imi dau tricoul jos incercand sa fac o compresa ptr capul batranului.
In secundele urmatoare se aduna tot poporul in intesectie.... toti cu mana la gura si uimiti de ce se intampla.
Eu aveam telefonul in masina asa ca am rugat pe cineva sa imi dea telefonul sa sun la 112.
Formez 112.... si pana sa se intample ceva batranelul are un spasm.
De aici in sus am dat telefonul cuiva care parea mai competent si am dat adresa exacta ca sa cheme salvarea.

In foarte scurt timp ... batranul incepe sa se miste si vrea sa se ridice...dar exact ca si copilul nu stia ce s-a intamplat sau unde este...... si era in stare de soc.

Am incercat sa il tin caci nu era apt sa se ridice cu o gaura in cap de marimea degetului meu ... plus ca nu aveam de unde sa stiu daca nu cumva are probleme si la coloana.
In secunda urmatoare observ ca osul piciorului drept era rupt si statea gata sa iasa prin piele.

Trebuie sa mentionez ca in momentele astea nu aveam nici un sentiment....nici de frica sau teama..... nici de scarba de sange sau oase rupte si iesite prin piele.... nici ura pentru sofer..... nimic..... eram absolut clar si focusat pe ceea ce urma sa fac.

Pentru ca am vazut ca oamenii adunati erau si ei niste oi bezmetice si speriate.... am inceput sa organizez scena....
Mai intai am cerut loc in jurul meu sa nu se mai imbulzeasca toti asupra omului.... apoi am cerut cuiva sa aduca borseta batranului care era sub masina ce a produs accidentul.
Apoi am cerut cuiva o trusa de ajutor din masina ca sa pot pansa capul omului cu ceva mai curat decat tricoul meu alb.
In cele din urma a aparut o fata care parea mai competenta decat mine in bandajarea omului.
In timp ce ea ii trata piciorul.. eu il asiguram pe om ca fata lui e bine si ca salvarea e pe drum.
Va dati seama ca e greu sa vorbesti cu un om in stare de soc.
CAnd am simtit ca nu mai aveam ce sa fac pentru el am rugat pe altcineva sa ii tina bandajul pe cap si sa il sprijine si mi-am desfacut ghiozdanul pentru a scoate aparatul meu foto Canon 300D Digital Rebel :) si pentru a face repede pozele necesare intr-un astfel de accident.
Evident ca lumea a inceput sa se ia de mine ca cine sunt eu sa fac poze si de ce fac poze.... dar i-am ignorat si am fotografiat masina..... urmele de frana.... si pozitia ei in interesectie.
Am considerat ca aceste elemente sunt necesare unei bune intelegeri a accidentului.

Urmatoarea etapa interesanta a acestui eveniment a fost prietena mea Alexandra... care nervoasa ca o las sa stea in masina 15 min a decis sa vina dupa mine sa vada ce fac 10 ani la farmacie.

Primul lucru care il vede este o multime de oameni in intesectie...
Apoi se gandeste ....poate e un accident.
Apoi vine mai aproape si vede sange siroind..
Apoi isi face loc si intra in cercul interior .. si vede ghiozdanul meu deschis si imprastiat pe sosea...... si triocul meu plin de sange
Aproape ca a lesina biata Alexandra ...... :) ... ea isi imaginase din cele vazute ca AM MURIT.

Era logic... eu nu las niciodata rusacul pe jos.... si nici nu ar fi avut ce sa caute ghizodanul meu imprastiat in mijlocul unei interesctii....apoi mai era si tricoul meu PLIN de sange..... ...==> Concluzia? ... Oby is dead.

CAnd am vazut-o pe Alexandra cautandu-ma .... m-am speriat si eu prima data .... deoarece avea fatza de mort ...sau de zombi.
Era absolut desfigurata de frica si de emotia intensa generata de moartea mea.
Nu am avut inspiratia sa ii fac o poza.... dar daca as fi facut cred ca era poza anului.
Soferul masinii care a produs accidentul .... era si el in soc... si de cand s-a produs lovitura....si pana cand am terminat eu de facut pozele.. a stat rezemat de bordura de pe troruarul de vis-a-vis.... si nu a scos un sunet.
In momentul cand m-a vazut ca fac poze..... a prins si el viatza si a inceput sa se agite nervos ca ce a facut el si ca ce a gresit....

Politia a fost absolut penibila....
Era o masina a politiei comunitare.....care recunosc nu are legatura cu accidentele auto....dar ma asteptam sa manageuiasca mai bine situatia.
Pampalaul de politist .... nu a facat decat sa fie retard si sa vorbeasca prostii.... si sa lase o salvare care trecea fara pacient sa plece....
M-am prezentat la individ si i-am dat datele mele de identificare plus numarul de telefon mobil pentru a putea obtine politia rutiera pozele accidentului daca va fi nevoie de ele.
Credeti ca am fost sunat ? ... Normal ca nu ....
Nu as putea sa zic cu siguranta cine a fost vinovat, soferul sau batranul si al sau copil.Pozitia masinii in intersectie sugera ca lovitura a avut loc fix dupa trecerea de pietoni ....dar pentru ca am fost intrerupt de politist... nu am mai pozat si ultima poza de ansamblu care mi-ar fi permis usor sa identific locatia.Oricum pentru ca am stat in piata Chibrit( intesectia 1Mai cu Grivita) mai bine de 3 pot reconstitui usor accidentul in caz de nevoie.

Frica si spaima am avut abia dupa cateva ore ......cand m-au napadit si pe mine gandurile despre fragilitatea vietii.
Si eu sunt sofer... si eu conduc masini capabile sa omoare oameni .... si eu conduc violent si agresiv..... si eu gresesc si risc sa fac un astfel de accident.
Ma sperii destul de rau cand vad asa ceva... si in zilele ce urmeaza conduc ca un mielusel.... dar nu este in mine aceast stil de condus ....si imi este foaarteeeee frica sa nu gresesc si eu odata.
Greselile se pot face foarte usor... si pentru o fractiune de secunda cat te uiti in alta parte sau nu iti sta gandul la sosea..... se pot pierde masini si vieti de oameni.
Masinile pot sa se piarda linistite ca sunt doar niste bucati de tabla destul de scumpe...... dar o viata de om este nepretuita.... si acest omor prin imprudenta te poate bantui toata viata.








Gata.... sa continuam cu patania numarul 3.
Azi 27/09/2007 ma intorceam de la tatal Alexandrei si odata intrat pe Bld Basarabia am facut stanga in loc de dreapta... din greseala
Cand mi-am dat seama de greseala am vrut sa intorc si sa trec pe cealalta parte a strazii ( mentionez ca eram cu bicicleta).
Cand colo ..... pe sina de tramvai un om era cazut si tremura usor.
Am fugit repede la el sa vad ce are.
Nu era beat ..... era semiconstient...si nu putea sa vorbeasca.
Statea intins pe partea dreapta si imi era frica sa il misc sa nu aiba probleme cu coloana.
L-am intrebat daca a fost lovit de o masina dar mi-a raspuns din cap ca nu .Dar in urma ultimelor 2 accidente stiu acum ca nu ma pot baza pe ceea ce zic accidentatii deoarece nu au memoria ultimelor minute.
Evident si in acest caz s-a strans multa lume si multi prosti ....

In cele din urma a facut o criza de epilepsie sau de diabet.... sau nu stiu exact deoarece nu am pregatirea medicala necesara.
S-a agitat violent pe jos.... si apoi a lesinat.
M-am apropiat de fata lui si nu am simtit respiratia si atunci am decis sa il intorc pe spate sa ii fac o procedura de resurscitare.
Am observat ca avea gura puternic inclestata si am incercat sa o deschid.... moment in care si-a revenit si el.
Pana la venirea salvarii,adica cam 15 minute, a tot oscilat intre starile de criza si cele de lesin.Nu stiu ce as fi putut sa fac mai mult ptr el decat sa ii tin capul sa nu se mai loveasca de asfalt.....
Aici avem cateva poze facute cu telefonul:



....Cam atat.. Voi edita postul la urmatoul accident la care voi lua parte si la care sper sa fiu mai productiv si sa salvez viata unei persoane.
Nu ma intelegeti gresit... nu vreau sa aibe loc un accident,dar daca tot are loc.. si eu pot ajuta sa nu moara cineva... atunci e normal sa sper sa fiu si eu acolo.
Superman out ;)

Deschisul usilor pericol fatal pentru cilcisti

5.Deschisul usilor pericol fatal pentru cilcisti.

Subiectul meu favorit.
Fac ciclism de multi ani si desi merg mult cu masina acum inca ma mai deplasez si cu bicicleta.
Unul din pericolele foarte mari care le intalnesc zilnic este sansa reala si foarte mare sa MOR sau cel puţin sa ma ranesc ingrozitor cand Idiotii/Cretinii/Handicapatii de soferi deschid usa masinii FARA sa se asigure.
Mi se intampla cel puţin zilnic sa merg linistit pe partea dreapta a drumului si in stanga sa am masinile din trafic iar pe dreapta masinile parcate pe marginea dreapta a drumului si un sofer sau pasagerul lui sa imi deschisa usa brusc in fatza.
Pana acum am avut noroc si nu am patit nimic dar intr-o buna zi ( defapt foarte rea) o sa patesc ceva grav .
Daca merg la 30km/h si mi se infige o usa de masina in gat pot muri sufocat cu traheea distrusa sau daca mi se infige in torace la acea viteza imi poate despica coastele si rani organele vitale sau ma poate impinge in trafic sub rotile unei masini .

Un prieten de al meu a patit acest lucru cand o handicapata a deschis usa brusc.
Nu stie ce s-a intamplat caci si-a pierdut cunostinta pe loc dar cand s-a trezit s-a speriat s-a suit pe bicicleta si a fugit.Odata ajuns acasa i s-a facut rau si cand si-a dat tricoul jos avea o vanataie pe tot abdomenul pana aproape de gat ... neagra,vanata.
L-au dus parintii la spital si nu mai stiu exact ce s-a intamplat ... mai stiu doar ca a fost groaznic.
Putea foarte bine sa moara.

Ar trebui sa se spuna lucrul asta la orice scoala de carnet si sa fie proba practica la examenul final pentru ca acest lucru nefiind spus multa lume nu il stie si poate provoca accidente mortale.

Repet pana acum am avut noroc si nu am patit nimic dar asta nu inseamna ca nu am trecut prin experiente aproape de moarte de muulte ori.Eram atat de speriat incat nu aveam cuvinte sa le zic nimic soferilor inconstienti si isi cereau ei scuze si apoi plecam.
In ultimile dati am avut glas si am tipat la ei ... ca sunt inconstienti la care ei au inceput sa tipe si mai tare la mine ( Desi ei erau vinovati 100%) evident fara argumente doar cu injuraturi.
Data viitoare cand se intampla asa ceva acel sofer va avea un mare pumn de la mine in fata si o sa ii sparg capul cu usa de la masina ... ca sa ii ofer un mic preview a ceea ce putea sa imi faca el mie.

Opritul in intersectiile blocate

4.Opritul in intersectii
Un alt cretinism total este cel produs de lipsa de viziune a oamenilor aflati in intersectii blocate.

Exista un fenomen de prostie care zice asa :
Daca intersectia este blocata atunci te bagi si tu ca sa nu mai poata trece nimeni timp de jumatate de ora.
Niciodata nu o sa inteleg de ce atunci cand vezi FOARTE CLAR ca nu ai unde sa inaintezi ....te mai bagi in interesectie ... in mod evident blocand si celalalt sens care ar fi putut astfel de mearga.
Stupid ....... oameni stupizi.
A .. si dupa ce s-a blocat intersectia si coada de masini se numara in kilometri .......toata lumea incepe sa claxoneze.
De ce? Crede cineva ca daca produci decibeli intregi de poluare sonora se poate intampla un miracol si brusc toate masinile sa dispara? Se pare ca da pentru ca altfel nu ar sta toti apasand frenetic claxonul.

So ... Fuck you.

Ploaia si sofatul

3. Ploaia

Foarte buna si benefica plantelor dar nu si traficului.
Nu stiu de ce atunci cand ploua viteza medie de mers scade la jumatate sau chiar mai jos.
De ex pe Sos Stefan cel Mare unde se merge cam cu o medie de 20Km/h ( in orele de varf) atunci cand ploua scade aproape la jumatate.
La viteze de astea mici nu se pune problema de derapaje sau pierderea aderentei masinii deci NU vad motivul incetinirii traficului.
Aceasta incetinire o vad peste tot .. in orice coltz.
Mi se pare normal sa nu mai mergi cu 100km/h  si sa incerci o viteza mai mica adaptata conditiilor de drum dar uneori se incetineste absurd de mult fara nici un motiv aparent...viteza fiind mult sub limita de siguranta.
Deci ? oameni buni ? de ce mergeti prost pe ploaie?

Drumuri denivelate sau cu Piatra Cubica

2.Timpi morti si nervi la cozile petrecute pe drumurile prost asfaltate sau cu piatra cubica.

O ramasita a timpurilor trecute drumurile cu piatra cubica, inca prezente astazi pe destul de multe strazi din Bucuresti, provoaca aglomeratii foarte mari.

Problema este ca oamenilor nu le plac zgomotul si vibratiile produse de piatra cubica in consecinta merg cu viteza mai mica provocand cozi lungi acolo unde nu ar trebui sa fie.
Recunosc ca mersul cu viteza mare pe piatra cubica este periculos deoarece ea are un coeficient de aderenta mai mic si iti poate scapa de sub control masina.
Ok dar de la viteze mari pana la viteze decente este o diferentza care oamenii nu prea vor sa o inteleaga.
S-a dovedit stiintific ca daca mergi cu viteza mica absorbi si simti mai multe socuri decat daca mergi mai repede.Explicatia e ca la mersul mai rapid roata nu apuca sa cada in fiecare groapa sarind mai degraba din var in varf de denivelare si facand driving experience ul mai placut.
Dar nimeni nu are curaj sa testeze asta si toti o freaca intr un ritm lent.
Mie imi place sa gonesc pe drumurile cu denivelari deoarece acest stil de condus imi da o senzatie placuta si alerta.
Sunt frumoase si drumurile drepte si impecabile dar pana la urma sunt plictisitoare deoarece nu conteaza doar sa ajungi la destinatie .... conteaza si cum ai parcurs calatoria si mie imi place sa o fac in conditii sportive sau macar alerte.

Oamenii exagereaza ...... si in totala necunostinta de cauza zic ca isi strica masina mergand pe drumuri denivelate. ....lasand-o sa mearga la relanti in prima viteza.
FUCK.... poti sa mori sau sa imbatranesti pana ajungi la celalalt capat al strazii.

Sa nu exageram totusi masina este dotata cu amortizoare si suspensii care sunt facute exact ptr acest lucru ptr a absorbi socurile/denivelarile/trepidatiile. Ele nu se strica decat la socuri foarte mari sau in timp din cauza uzurii exagerate.
Cei care o freaca in ritmuri lente isi vor vinde mereu masina cu aceste elemente aproape noi si nefolosite.... caz in care au facut o mare risipa de bani si de TIMP.

Va urasc ... va urasc nu ca nu ganditi si ca va protejati excesiv masina ci ca imi pierdeti mie timpul .

Opritoare de viteza (despre soferi si trafic)

O sa incep prin a mentiona ca mi-am luat carnetul de soferi in 2001 dar am inceput sa conduc activ in anul 2004.
Am pretentia ca sunt un sofer destul de bun si ca am anumite abilitati de sofat mai agresiv sau mai sporitv.

Vreau sa vorbim acum despre setul extentisv de cretinisme si idiotenii ce ma enerveaza in trafic.

1.Opritoarele de viteza
Opritoarele de viteza sunt niste denivelari de cauciuc aplicate pe toata latimea drumului pentru a limita viteza la 30km/h in zonele rezidentiale si in general sunt colorate in dungi alternante negru-galben pentru a atrage atentia.
Bun .. o idee excelenta in teorie !!!
Sunt facute cu panta mica ca sa nu fie un obstacol deranjant pentru masina la viteza mica si nu sunt foarte inalte.
Ok pana aici e ok cu teoria... insa practica ma CALCA PE NERVI.
De ce? Ptr ca toti soferii incetinesc excesiv pe ele ca nu cumva sa aibe vre un soc.
Toata lumea este atat de grijuile cu acele opritoare si cu mini bumpul care il resimti in masina incat se exagereaza diabolic si aproape opresc masina la fiecare trecere.
Se pierde mult timp din cauza acestor opriri ... MULT TIMP .. timp pe care eu nu sunt dispus sa il pierd.
Pot avea orice bani/putere/femei dar nu timp.Timpul se scurge iremediabil si este din ce in ce mai puţin in fiecare zi asa ca nu vreau sa il pierd inutil la niste opritoare CRETINE.
Argumentele celor care opresc ? Ca vai ca e strica amortizorul sau ca asa trebuie.
Chestia cu stricatul amortizorului este o prostie ptr ca el este facut sa absoarba socuri si nu era vorba sa intre cu 150km/h in acel opritor ... era vorba sa intre cu macar 30 km/h si nu cu cei <5Km/h cu care ma omoara la fiecare oprire.
Evident in semn de dispretz ... mereu cand pot accelerez la cea mai mare viteza care o pot prinde in acel moment si trec foarte relaxat peste ele.
Socul este mai mic la viteze mari si un bump mic nu este deranjant.

Anul trecut eram in Constanta si ma plimbam pe acolo de la plaja la x cluburi.
Traficul era criminal... si foarte curand am aflat si care era cauza :Opritoarele de viteza care ii faceau pe toti dementii sa opreasca facand cozi de kilometrii intregi.

In consectinta daca ai ajuns sa citesti acest post trimis de mine inseamna ca nu am apucat inca sa iti zic fatza ca ma enervezi cumplit ca faci aceste opriri cretine si te rog MACAR incearca sa treci cu 40km/h peste ele si o sa vezi ca e tare bine si ca nu se strica nimic ( in 3 ani de mers cu Tico/Logan/Toyota peste ele la viteze de peste 80-90km/h nu am avut nici o problema cu amortizorul/directia/suspensiile).

STOP DOING THAT

Primul Post

Acesta este primul meu post pe blogul meu si defapt pe oricare alt blog.
Voi incerca sa raspund la urmatoarele intrebari:
1.De ce mi-am facut blog
2.De ce postez pe el si care e scopul.

Voi incepe prin a va spune ca la inceputul anului 2007 habar nu aveam de fenomenul numit BLOG si nu stiam ca oamenii isi fac in disperare bloguri, nu intelegeam de ce fac asta si care e rostul.
Eu vad acest blog ca pe jurnalul meu personal.
Jurnalul personal mereu a fost vazut ca pe o chestie secreta in care fiecare om isi pune gandurile ascunse pe care le vrea citite si recitite doar de el.
Consider aceasta idee falsa deoarece mai toata lumea scrie in jurnal cu speranta ascunsa ca cineva ( iubitul/prietena/parintii) sa il citeasca si sa ii inteleaga cele mai ascunse ganduri si sentimente ale lui expuse frumos pe hartie.

Am pornit acest blog pentru a ma putea descarca de toate cele rele care mi se intampla in fiecare zi si pentru a putea sa imi optimizez comunicarea cu alte persoane.
Cand am o corectie de facut asupra comportamentului unei persoane sau a unei probleme in general, imi pierd timpul cu fiecare persoana in parte spunand acelasi lucru de zeci si zeci de ori .
Odata acest blog scris  voi da linkul celor vizati sa citeasca singurei ce au gresit si care este rezolvarea, economisind astfel timp si nervi.
Cel putin in proiectul initial acest blog se vrea despre nervi si cai de rezolvare a acestor nervi :) .

Nu are rost sa scriu mai mult decat este necesar in primul post asa ca il astept cu nerabdare pe urmatorul .

Extended function by Bogdan

Bogdan recomanda:
Ti-ai facut un blog si, poate nu in fiecare zi, dar macar odata sau de doua ori pe saptamana mai adaugi un post. In timp, indiferent despre ce subiect vei scrie blog va deveni jurnalul tau. Acum sa presupune ca u trecut cinci ani de primul tau post si ca in timp s-au strans o gramada de “marturii” pe blog despre tine. Peste 5 ani cand vei citi ceea ce ai postat vrei sa gasesti doar situatii "conflictuale" (managementul conflictelor) sau vrei sa vezi cum erai, cum ai reusit sa ajungi unde ai ajuns, ce ganduri si preocupari ai avut in tot acest timp (dezvoltarea personala) ?
Eu mi-am pastrat jurnalele mele mai vechi scrise pe caiete si agende si acum un an am reciti o parte din ele.
Am ras pana n-am mai putut, mi-am zis “Bai, ce tampit era”. M-am mirat cum puteam sa reactionez in anumite situatii si am avut nostalgii. In final mi-a placut ca am eu mi-am povestit mie cum eram. Ma gandesc ca asta este si rolul blog-ului pana la urma, sa spuna ceva despre tine. Sa-ti spuna tie, celui din viitor, celor care te citesc in prezent cum esti tu acum. Chiar daca alegi sa scrii un post despre o carte, pana la urma tot despre tine este vorba. Vei zice "Ba, ce citeam la 27 de ani". Nu stiu daca toate aceste sunt valabile si in cazul conflictelor, pentru ca ma gandesc ca vei zice: “Bai, cu ce imi pierdeam timpul in loc sa..."